Odată ce undele sonore ajung la timpan (numit și membrană timpanică), acestea îl fac să vibreze. Dar aceste vibrații sunt încă prea slabe pentru a fi utile urechii interne. Aici intervine urechea medie. Aceasta este o cameră mică umplută cu aer, concepută pentru a crește volumul sunetului cu o eficiență incredibilă.
Cele trei cele mai mici oase din corpul uman:
- Malleus (ciocan) - atașat direct la timpan
- Incus (nicovală) - conectează maleul cu scărița
- Stapes (scariera) - transmite vibrațiile către urechea internă
Cunoscute colectiv sub numele de osicule, aceste oase funcționează ca un amplificator mecanic. Preiau vibrațiile cu energie relativ scăzută de la timpan și le amplifică transformându-le în unde de presiune mai puternice. Acest lucru este important deoarece următoarea parte a călătoriei, adică urechea internă, este de fapt umplută cu fluid, nu cu aer, în mod surprinzător, iar energia sonoră se deplasează foarte diferit prin lichid.
Impulsul oferit de oscioare crește presiunea sonoră de peste 20 de ori înainte de a ajunge la fereastra ovală a cohleei, aceasta fiind o parte importantă a principiilor de bază ale funcționării auzului nostru. Fără acest mecanism, s-ar pierde aproape 99% din energia sonoră în tranziția de la aer la fluid.
Pentru a preveni deteriorarea cauzată de sunete prea puternice, cum ar fi, de exemplu, la concerte sau sunete rapide și neașteptate, cum ar fi o ușă care se închide, acest mușchi mic, numit stapedius, poate contracta și reduce mișcarea scării. Acest reflex, numit reflex acustic, ajută la protejarea urechii interne de creșterile bruște de volum.
Așadar, deși sunt doar puțin mai mari decât boabele de orez, aceste oase sunt vitale. Dacă sunt deteriorate sau rigidizate (ca în cazul otosclerozei), capacitatea de a auzi clar, în special frecvențele mai joase, poate fi afectată.