Sunete auzite care nu sunt reale? Iată ce face creierul tău

Ai auzit vreodată un țiuit slab în urechi când totul în jurul tău este liniște? Sau ai crezut că cineva te strigă pe nume când nu era nimeni acolo? Dacă da, atunci cu siguranță nu ești singurul.

Acestea sunt exemple de sunete fantomă. Acestea sunt zgomote pe care creierul tău le creează fără nicio sursă externă. Pentru unii oameni, acestea vin și pleacă. Pentru alții, sunt constante.

Haideți să explorăm împreună două forme comune de sunete fantomă: tinitusul și halucinațiile auditive. Pot părea neobișnuite, dar sunt mai frecvente decât credeți. Și ne spun multe despre modul în care creierul procesează sunetele, chiar și atunci când nu există niciun sunet.

Vom analiza ce cauzează aceste experiențe, cum afectează oamenii și ce a descoperit știința despre motivul pentru care se întâmplă.

Pentru că uneori, tăcerea nu este deloc tăcută.

Cel mai comun sunet fantomă

Tinitusul apare atunci când auzi un sunet care nu vine din lumea exterioară. Oamenii îl descriu ca fiind un țiuit, un bâzâit, un zumzet sau chiar un șuierat. Nu este o boală, ci mai degrabă un simptom și este într-adevăr cel mai frecvent tip de sunet fantomă.

Ce este tinitusul?

Tinitusul apare atunci când creierul creează iluzia sunetului. În majoritatea cazurilor, este subiectiv. Asta înseamnă că doar persoana care îl experimentează îl poate auzi. Mult mai rar este tinitusul obiectiv, în care un medic poate detecta și sunetul, adesea cauzat de fluxul sanguin sau de mișcarea musculară din ureche.

Nu există un sunet sau un volum unic; poate fi slab, puternic, înalt sau jos. Pentru unii oameni, apare și dispare pe parcursul zilei. Pentru alții, este constant și profund supărător și enervant.

Ce cauzează acest lucru?

Tinitusul are multe cauze posibile:

• Pierderea auzului, în special cea legată de vârstă sau indusă de zgomot
• Expunerea la zgomot puternic, cum ar fi concerte sau lucrări industriale
• Infecții ale urechii, acumulare de ceară sau leziuni
• Stresul și anxietatea
• Anumite medicamente, cum ar fi doze mari de aspirină sau antibiotice

Ceea ce au în comun acești factori declanșatori este faptul că reduc sau distorsionează semnalele primite de creier de la ureche. Ca răspuns, creierul „umple golurile” prin crearea de sunet.

Cercetători cred că acest lucru are legătură cu neuroplasticitatea - capacitatea creierului de a se reorganiza și adapta. Când semnalele primite normal de la ureche sunt perturbate, creierul poate „mări volumul” în cortexul auditiv pentru a compensa.

Cât de comun este?

Tinitusul este mai frecvent decât cred mulți oameni. Conform Organizația Mondială a Sănătății (OMS), afectează peste 740 de milioane de oameni la nivel global, iar aproximativ 120 de milioane o experimentează ca pe o afecțiune cronică care îi deranjează zilnic. Asta înseamnă aproape 1 din 10 persoane la nivel mondial, destul de mult, nu-i așa?

Este cel mai frecventă la adulții peste 50 de ani, dar poate afecta pe oricine, inclusiv tinerii expuși la zgomot puternic, care devine din ce în ce mai frecvent în zilele noastre.

Cum creează creierul sunet fără sunet

Din păcate, tinitusul este o „problemă” a creierului. Chiar și atunci când urechile sunt deteriorate sau nu mai transmit semnale sonore clare, creierul rămâne activ în permanență. Încearcă să compenseze lipsa semnalului. Acest lucru poate duce la percepția unui sunet care, de fapt, nu există.

Plasticitatea creierului și lacunele auditive

Când îți pierzi o parte din auz, fie că este din cauza îmbătrânirii, a zgomotului puternic sau a unor leziuni, creierul nu intră în tăcere. În schimb, încearcă să... Completați golurile. Crește activitatea în cortexul auditiv - partea creierului care procesează sunetul. Aceasta este cunoscută sub numele de amplificare centrală. Imaginați-vă că dați volumul la sistemul stereo atunci când o melodie se redă încet. Asta face creierul atunci când simte un semnal redus.Începe să accelereze sistemul, dar procedând astfel, poate porni creând sunet pe cont propriu, fascinant.

Cortexul auditiv la suprasarcină

Scanările cerebrale confirmă acest lucru. Persoanele cu tinitus prezintă adesea tipare anormale de activitate neuronală în cortexul auditiv. Unele zone devin hiperactive, în timp ce altele funcționează defectuos. Studii Utilizarea RMN-ului funcțional (imagistica prin rezonanță magnetică funcțională) a arătat că, chiar și în liniște completă, zonele cerebrale auditive ale persoanelor cu tinitus „se luminează”, ca și cum s-ar reda sunete reale.

Această idee este similară cu sindromul membrului fantomă, în care o persoană simte durere sau senzații la nivelul unui membru care a fost amputat. Creierul continuă să trimită semnale, chiar și atunci când sursa fizică a dispărut. În cazul tinitusului, urechile s-ar putea să nu funcționeze corect, dar creierul continuă să producă sunetul pe care se așteaptă să-l audă.

Acest lucru explică și de ce aparatele auditive pot ajuta uneori. Prin restabilirea unui input mai normal către creier, acestea reduc nevoia creierului de a „inventa” sunete. În multe cazuri, acest lucru poate face ca tinitusul să fie mai puțin vizibil sau chiar poate duce la dispariția completă a acestuia.

Halucinații auditive

Tinitusul este de obicei un sunet simplu, cum ar fi un zumzet, un bâzâit sau un ton ascuțit în urechi. Dar unii oameni aud sunete fantomă complexe, cum ar fi voci, muzică sau conversații. Acestea se numesc halucinații auditive. Nu sunt același lucru cu tinitusul și au adesea cauze foarte diferite.

Dincolo de sunetele simple

Halucinațiile auditive implică auzirea de sunete structurate și semnificative. Un exemplu comun este auzirea cuiva vorbind atunci când nu este nimeni acolo. Unii oameni aud muzică în fundal sau repetarea unor fraze specifice. Aceste sunete par reale și adesea par să vină din afara capului, chiar dacă nu există o sursă reală.

Spre deosebire de tinitus, care tinitusul tinitusului ...

Cine le experimentează?

Aceste halucinații sunt cel mai des întâlnite în afecțiuni psihiatrice precum schizofrenia sau depresia severă, unde vocile pot fi frecvente, puternice și tulburătoare. Cu toate acestea, ele apar și la persoane fără o boală mintală reală diagnosticată.

Acestea se pot întâmpla în timpul durerii, mai ales la scurt timp după pierderea unei persoane dragi, de exemplu. Unii oameni aud vocea persoanei pe care au pierdut-o. Alții o aud luându-și rămas bun definitiv sau unul pe care nu au avut niciodată ocazia să-l spună. Aceste experiențe sunt adesea descrise ca fiind vii și intense din punct de vedere emoțional, dar nu sunt de obicei semne ale unei boli mintale.

Persoanele care suferă de lipsă de somn, sunt traumatizate, suferă de epilepsie sau sunt pe punctul de a se trezi sau de a adormi pot, de asemenea, să audă lucruri care nu există. Aceasta este o stare cunoscută sub numele de hipnagogie. În anumite circumstanțe, creierul devine epuizat sau suprastimulat, rezultând producerea de sunete care nu există.

Există un studiu care a arătat că până la 10% dintre persoanele din populația generală experimentează o formă de halucinație auditivă de-a lungul vieții, adesea pe termen scurt și fără a se manifesta boală. Acest lucru arată că linia dintre percepția „normală” și cea „anormală” nu este întotdeauna atât de clară pe cât credem.

Crearea unor medii sonore mai sănătoase

Indiferent dacă aveți tinitus, aveți dificultăți de concentrare sau sunteți pur și simplu copleșiți de zgomot, împrejurimile au un impact semnificativ asupra modului în care creierul procesează sunetele. Mulți oameni nu sunt conștienți de cât de mult influențează calitatea acustică a unui loc tensiunea, concentrarea și sănătatea mintală.

Cum ne modelează sunetul starea de spirit

Creierul procesează constant sunetul, chiar și atunci când nu ești atent. În încăperile cu ecou, reverberație sau zgomot de fundal, creierul tău trebuie să depună mai mult efort pentru a filtra ceea ce nu contează, ceea ce poate duce la o senzație mai rapidă de oboseală. Acest lucru poate, de asemenea, crește oboseala mentală și poate agrava afecțiuni precum tinitusul.

Pe de altă parte, un spațiu liniștit și bine echilibrat permite sistemului auditiv să se relaxeze. Mai puțin zgomot înseamnă mai puțin efort. Ajută creierul să se concentreze asupra sunetelor importante, cum ar fi vorbirea sau muzica, fără a-ți solicita simțurile.

Rolul panourilor acustice

O modalitate de a îmbunătăți mediul sonor este utilizarea panourilor acustice. Aceste materiale absorb reflexiile excesive ale sunetului dintr-o cameră. Aceasta înseamnă mai puțin ecou, o vorbire mai clară și un spațiu mai confortabil. Locuri cum ar fi case, birouri, săli de terapie sau studiouri și multe altele pot fi tratate.

Nu se limitează la profesioniști sau muzicieni. Panourile acustice pot ajuta pe oricine are nevoie de un mediu mai relaxat și concentrat. Poate lucrați de acasă, aveți sensibilități senzoriale sau pur și simplu doriți puțină pace și liniște după o zi lungă.

Este vorba despre crearea acelui tip de spațiu în care creierul tău nu trebuie să se lupte pentru a auzi clar. Această mică schimbare poate face o mare diferență.

Cum tratezi sunetele fantomă?

O acustică mai bună poate reduce stresul și poate ușura tensiunea mentală cauzată de zgomotul nedorit. Multe persoane care se confruntă cu tinitus sau halucinații auditive au nevoie de un sprijin mai structurat. Vestea bună este că sunetele fantomă pot fi adesea gestionate, chiar dacă nu pot fi tratate complet.

Gestionarea tinitusului

După cum știm, nu există o soluție universală pentru tinitus, dar există câteva abordări care pot ajuta la reducerea impactului acestuia.

• Terapia prin sunet folosește zgomot de fundal, cum ar fi zgomotul alb, zgomotul roz sau sunetele naturale moi, pentru a face țiuitul mai puțin perceptibil și a ajuta creierul să-și mute atenția de la acesta. Unii oameni beneficiază, de asemenea, de piste de mascare personalizate care vizează frecvențe specifice.
• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este unul dintre cele mai eficiente tratamente. Nu elimină sunetul, dar ajută la reducerea suferinței emoționale pe care o provoacă.
• Aparatele auditive pot fi destul de benefice pentru persoanele cu pierderi de auz. Prin îmbunătățirea sunetului obișnuit, acestea reduc la minimum contrastul dintre liniște și tinitus, făcând sunetul fals mai puțin evident.
• Reducerea stresului este un factor important. Tinitusul se agravează adesea odată cu anxietatea, oboseala sau perioadele de stres intens. Mindfulness-ul, exercițiile fizice și igiena somnului pot ajuta la menținerea simptomelor gestionabile.

Tratarea experiențelor auditive complexe

Tratamentul pentru persoanele care aud zgomote fantomă structurate, cum ar fi voci sau muzică, este determinat de motiv. Dacă este legată de o tulburare psihologică sau neurologică, tratamentul poate include:

• Terapie prin discuție pentru a explora factorii declanșatori emoționali sau traumele
• Medicație, dacă simptomele sunt severe sau persistente
• Rutine de somn îmbunătățite, deoarece halucinațiile apar adesea atunci când creierul este obosit sau suprastimulat

Chiar și în cazurile non-clinice, aceste experiențe merită atenție. Scopul nu este de a reduce complet la tăcere creierul, ci de a-l susține, astfel încât să nu fie nevoit să depună atât de mult efort pentru a înțelege lumea.

Sunetele fantomă pot părea ciudate, dar sunt mai frecvente și mai umane decât cred majoritatea oamenilor. Fie că este vorba de un țiuit care nu dispare niciodată sau de o voce care nu este cu adevărat prezentă, aceste experiențe sunt amintiri ale cât de activ și receptiv este creierul, chiar și în tăcere.

Pot fi frustrante. Uneori, poate chiar înfricoșătoare. Dar nici nu sunt vina ta. Aceste sunete nu sunt semne de slăbiciune sau imaginație. Sunt modul în care creierul reacționează la schimbare, la pierdere sau la stres. Și, deși nu dispar întotdeauna complet, pot fi înțelese, gestionate și atenuate.

Lucruri simple, precum o cameră mai liniștită, o minte mai calmă sau puțin sunet de fundal, pot fi de mare ajutor. La fel și discuțiile cu cineva care te înțelege.

Dacă tu sau cineva la care ții auzi sunete care nu există cu adevărat, să știi asta: nu ești singur. Și nu-ți imaginezi asta. Liniștea poate că nu este tăcută, dar nici nu trebuie să fie zgomotoasă pentru totdeauna.

Lecturi și referințe suplimentare:

• Baguley, DM, McFerran, DJ și Hall, DA (2013). Tinitus. Lancet, 382(9904), 1600–1607. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(13)60142-7

• Johns, LC și van Os, J. (2001). Continuitatea experiențelor psihotice în populația generală. Revista de Psihologie Clinică, 21(8), 1125–1141. https://doi.org/10.1016/S0272-7358(01)00103-9

• Mühlau, M., Rauschecker, JP, Oestreicher, E., Gaser, C., Röttinger, M., Wohlschläger, AM, ... & Sander, D. (2006). Modificări structurale ale creierului în tinitus. Cortexul cerebral, 16(9), 1283–1288. https://doi.org/10.1093/cercor/bhj070

• Roberts, LE, Eggermont, JJ, Caspary, DM, Shore, SE, Melcher, JR și Kaltenbach, JA (2010). Țiuitul în urechi: Neuroștiința tinitusului. Revista de Neuroștiințe, 30(45), 14972–14979. https://doi.org/10.1523/JNEUROSCI.4028-10.2010

• Organizația Mondială a Sănătății. (14 februarie 2023). OMS evidențiază tinitusul ca o problemă de sănătate publică. https://www.who.int/news/item/14-02-2023-who-highlights-tinnitus-as-a-public-health-concern