Povestea fascinantă a dB-ului datează de la începutul secolului al XX-lea. Lumea își dorea o unitate standard pentru a măsura intensitatea variabilă a sunetului. Pe măsură ce industriile s-au extins și tehnologia a avansat, a existat o nevoie stringentă de a măsura sunetul în mod consecvent și semnificativ.
În 1924, scena era pregătită pentru ca un mare inginer electrician american, A.H. Taylor, să iasă în față. El a fost cel care a conceput ideea decibelilor. Taylor a fost ca un maestru magician. S-a inspirat din scara logaritmică, un instrument cheie în matematică și fizică. A adaptat-o ingenios pentru măsurarea sunetului. Acest sistem logaritmic inovator a surprins detaliile sunetului. Permite o reprezentare mai precisă și mai ușor de gestionat a gamei sale vaste.
Scara dB a lui Taylor a fost ca o mare iluzie. A transformat ingineria audio. A oferit o nouă modalitate de a exprima intensitatea sunetului. Și a făcut-o concis și semnificativ. A deschis noi posibilități pentru muzicieni, tehnicieni de sunet și oameni de știință. Acum puteau seta nivelurile de sunet în locuri diferite și o puteau face mai ușor și mai precis.
De-a lungul anilor, scara dB a devenit limbajul comun al măsurării sunetului. A depășit granițele și a unit o comunitate globală de fani și profesioniști din domeniul audio. Aceasta constă în capacitatea de a comprima o gamă largă de volume sonore într-un format scurt, logaritmic. A permis comunicarea și colaborarea universală. Era ca un limbaj comun care unea oameni din toate categoriile sociale.
