Top 15 sunete terifiante și efectele lor asupra creierului

📖 Timp de citire: 7 min și 51 sec

Sunetul poate avea un impact profund asupra psihologiei umane. De la instinctele de supraviețuire declanșate de zgomote puternice și alarmante până la tonurile subtile, dar tulburătoare, care ridică nivelul de anxietate, anumite sunete au un efect de înfrigurare asupra creierului nostru. În acest articol, vom explora cele mai înspăimântătoare sunete din lume, explicând de ce provoacă reacții atât de intense, cercetând frecvențele sonore, psihologia și răspunsurile instinctuale ale creierului.

Cu toate acestea, să punem mai întâi tot acest zgomot înfiorător într-o perspectivă psihologică.

Abordări cinematografice ale sunetelor terifiante

În cinematograful de groază, designul sunetului este unul dintre cele mai puternice instrumente de evocare a fricii și a suspansului. Realizatorii de film folosesc o serie de tehnici pentru a manipula sunetul pentru a intensifica experiența emoțională. Zgomotele de joasă frecvență, cum ar fi zgomote sau drone profunde, sunt folosite frecvent pentru a crea un sentiment de neliniște, chiar dacă sursa sunetului nu este imediat clară. Aceste tonuri de joasă frecvență sunt abia vizibile, dar evocă o senzație fizică care amplifică frica și anxietatea. Regizorii de groază folosesc, de asemenea, frecvent tăcerea, permițând momentelor de liniște să creeze suspans înainte ca un zgomot brusc și puternic (o sperietură) să șocheze publicul.

În plus, sunetul neliniar – zgomotele care nu urmează modele previzibile, cum ar fi șoaptele distorsionate sau muzica disonantă – pot dezorienta privitorul și pot declanșa disconfort. În clasice precum The Shining și Psycho, viorile zgomotoase sau schimbările de ton ciudate sporesc intensitatea emoțională creând stres auditiv. Realizatorii de film se joacă și cu sunetul diegetic și non-diegetic. De exemplu, un personaj ar putea auzi scârțâitul podelei, care este diegetic (parte a lumii filmului), dar acest sunet poate fi amplificat sau distorsionat pentru experiența publicului, făcându-l enervant. Filmele de groază se bazează pe exploatarea acestor indicii auditive pentru a transforma sunetele altfel banale în instrumente ale fricii, cufundând spectatorul în atmosfera filmului.

De ce le place oamenilor să se uite la filme de groază

În ciuda fricii și anxietății pe care le provoacă filmele de groază, mulți oameni sunt atrași de ele. Din punct de vedere psihologic, vizionarea groază permite indivizilor să experimenteze frica într-un mediu controlat. Acest sentiment de control este esențial, deoarece creierul știe că frica este simulată și poate explora în siguranță emoții intense fără pericol real. Amigdala – responsabilă pentru procesarea fricii – devine extrem de activă în timpul scenelor de groază, eliberând adrenalină și endorfine, aceleași substanțe chimice asociate cu răspunsul de luptă sau de zbor. Acest val de adrenalină oferă un fior, pe care unii oameni îl găsesc entuziasmant. Corpul produce, de asemenea, dopamină, dând creierului o senzație plină de satisfacții odată ce amenințarea (în acest caz, filmul de groază) se termină.

În plus, filmele de groază oferă spectatorilor șansa de a-și confrunta indirect anxietățile. Unii psihologi sugerează că filmele de groază oferă o formă de catarsis emoțional, permițând oamenilor să proceseze temerile profunde sau problemele societale într-un sens metaforic. De exemplu, un film cu zombi ar putea reflecta temerile de pandemii sau colapsul societății. Alții se bucură de groază, deoarece acționează ca o „speriare sigură”, în care indivizii se pot lega prin experiențele comune de frică, întărind conexiunile sociale. În mod paradoxal, vizionarea a ceva terifiant într-un cadru de grup poate stimula de fapt sentimente de siguranță și comunitate. Combinația dintre eliberarea emoțională, căutarea senzațiilor tari și legăturile sociale explică de ce filmele de groază au o bază de fani devotați, în ciuda naturii lor adesea terifiante.

Și dacă îndrăznești să continui, hai să continuăm cu diagrama. Iată primele 15 sunete cele mai terifiante.

1. Țipete de suferință

Țipetele – fie de la un om sau un animal – sunt universal terifiante.Acestea declanșează un răspuns instantaneu de luptă sau fugi, deoarece creierul asociază țipetele cu pericolul sau suferința. Motivul pentru care țipetele sunt atât de alarmante constă în domeniul lor specific de frecvență (între 30 și 150 Hz) și modulațiile brute, imprevizibile, care le fac neliniștitoare. Din punct de vedere evolutiv, suntem pregătiți să reacționăm la aceste sunete ascuțite și pătrunzătoare, deoarece pot semnala o amenințare imediată.

Efect asupra creierului: Când auzim un țipăt, amigdala noastră – centrul creierului de procesare a fricii – se aprinde, declanșând o creștere a adrenalină și cortizol. Acest răspuns rapid pregătește corpul fie să scape din situație, fie să se confrunte direct cu pericolul.

2. Scârțâie uși sau podele

Scârțâitul lent și deliberat al unei uși sau al podelei este sinonim cu suspans și groază în filmele de groază. Aceste sunete sunt adesea ciudate, deoarece sunt zgomote de joasă frecvență, nestructurate, pe care creierul nostru se străduiește să le prezică. Imprevizibilitatea sunetelor scârțâitoare creează un sentiment de presimțire, deoarece asociem aceste zgomote cu ceva ascuns sau amenințător care pândește în apropiere.

Efect asupra creierului: Sunetele de joasă frecvență activează circuitele de frică ale creierului, în special în regiunile subcorticale, făcându-ne să ne simțim nelinistiți. Creierul nostru interpretează scârțâitul ca un semn potențial al ceva sau cineva care se mișcă pe furiș, sporind conștientizarea noastră față de mediu.

3. Şoapte în întuneric

Șoaptele, în special în medii întunecate sau necunoscute, pot fi profund neliniştitoare. Sunetele șoptite transmit adesea secret sau o prezență necunoscută și sunt de obicei amplificate în medii liniștite. Datorită volumului lor moale, șoaptele ne obligă să ne concentrăm mai mult asupra sunetului, făcându-ne mai conștienți de vulnerabilitatea noastră.

Efect asupra creierului: Soapta activeaza cortexul auditiv si angajeaza sistemul neuron oglinda al creierului, ceea ce ne face sa incercam instinctiv sa intelegem mesajul. Ambiguitatea șoaptelor, asociată cu apropierea lor strânsă de urechile noastre, creează un sentiment de intimitate care poate fi amenințător.

4. Frecvențele infrasonice

Infrasunetele – undele sonore sub 20 Hz – nu pot fi auzite, dar pot fi încă simțite de corp. Aceste sunete de joasă frecvență sunt adesea asociate cu dezastre naturale, cum ar fi cutremure sau erupții vulcanice, și sunt legate de un sentiment de groază. Infrasunetele sunt cunoscute pentru a induce senzații de greață, neliniște și chiar halucinații în unele cazuri.

Efect asupra creierului: Undele infrasonice pot rezona cu părți ale corpului uman, inclusiv cu ochii și organele interne, ceea ce poate explica de ce oamenii raportează sentimente de teroare sau experiențe paranormale atunci când sunt expuși la acestea. Creierul poate interpreta aceste senzații ca un semn de pericol, chiar dacă nu putem auzi sunetul în mod conștient.

5. Bucurii puternice sau explozii

Sunetele bruște și puternice - cum ar fi bubuituri sau explozii - sunt concepute pentru a ne surprinde. Aceste zgomote declanșează mecanismele de supraviețuire ale creierului, deoarece schimbările bruște ale nivelurilor de sunet sunt adesea asociate cu amenințări imediate. Acesta este motivul pentru care filmele de groază folosesc în mod eficient sperietoarele de sărituri: ele exploatează tendința creierului nostru de a reacționa rapid la zgomotele bruște.

Efect asupra creierului: zgomotul și caracterul neașteptat al bretonului activează sistemul nervos simpatic, provocând un val de adrenalină. Corpul se pregătește pentru luptă sau zbor în câteva milisecunde, făcând aceste sunete șocante atât fizic, cât și mental.

6. Zgomotul aparatelor electrice (zgomot electromagnetic)

Zumzetul scăzut și continuu, adesea de la dispozitive sau mașini electrice, poate face oamenii să se simtă neliniștiți în timp.Acest sunet este adesea monoton și persistent, ceea ce face dificilă ignorarea de către creier. Unii oameni de știință cred că acest tip de zgomot perturbă ritmurile naturale ale creierului și poate provoca oboseală, anxietate sau chiar dureri de cap.

Efect asupra creierului: Sunetele constante de joasă frecvență pot suprastimula sistemul auditiv al creierului, creând o formă de supraîncărcare senzorială. Incapacitatea de a scăpa de aceste frecvențe poate duce la disconfort și neliniște, contribuind la un sentiment general de anxietate.

7. Growls de animale

Mârâitul profund și gutural al unui prădător este unul dintre cele mai primare sunete care pot declanșa frica la oameni. Mârâiturile semnalează agresiune sau pericol iminent, iar creierul nostru reacționează instinctiv pentru a ne proteja de potențiale amenințări. Frecvențele joase ale mârâitului, împreună cu texturile lor aspre și vibrante, le fac să sune amenințătoare.

Efect asupra creierului: Mârâiturile stimulează amigdala și eliberează hormoni de stres precum cortizolul și adrenalina. Aceste sunete sunt legate de instinctele de supraviețuire, iar răspunsul nostru imediat este să evadăm sau să ne pregătim să ne apărăm.

8. Plânsul bebelușului

Deși nu este asociat de obicei cu groază, sunetul plânsului unui copil poate evoca răspunsuri emoționale intense. Plânsul declanșează un instinct de îngrijitor, dar în anumite situații - cum ar fi atunci când este persistent sau într-un spațiu liniștit și întunecat - poate crea sentimente de tensiune sau neputință.

Efect asupra creierului: Plânsul bebelușului activează sistemul limbic al creierului, în special insula anterioară, care se ocupă de empatie și răspunsuri emoționale. Expunerea prelungită la acest sunet poate induce stres și anxietate, mai ales dacă strigătele nu pot fi liniștite.

9. Înalt-Pitched Feedback sau Screeching

Sunetele de feedback sau zgomote, cum ar fi cele de la un microfon, sunt deranjante din cauza tonului lor ridicat și a neregularității. Aceste sunete se încadrează într-o gamă de frecvențe care este aspră pentru urechi și dificil de procesat de creier, făcându-le inconfortabile și chiar dureroase.

Efect asupra creierului: Zgomotele înalte sunt procesate ca semnale de suferință de către cortexul auditiv, motiv pentru care pot provoca disconfort fizic și anxietate. Creierul interpretează aceste sunete ca fiind ascuțite sau dăunătoare, determinând un răspuns de protecție pentru a ne distanța de sursă.

10. Tunetul bubuitor

Bubuitul scăzut și îndepărtat al tunetului trezește adesea frică, deoarece semnalează apropierea unei furtuni, care ar putea aduce pericol. Undele sonore adânci și ondulate ale tunetului, mai ales atunci când sunt prelungite, pot crea un sentiment de moarte iminentă, deoarece semnalează prezența unei forțe aflate în afara controlului uman.

Efect asupra creierului: Creierul asociază tunetul cu pericolul din cauza experiențelor trecute cu furtunile. Undele sonore profunde rezonează cu miezul corpului, ceea ce poate stârni sentimente de vulnerabilitate și frică primară, chiar și atunci când suntem în siguranță în interior.

11. Pași într-un hol gol

A auzi pașii lenți și deliberați pe un hol gol poate fi una dintre cele mai deranjante experiențe, mai ales când sursa sunetului este necunoscută. Modelul ritmic, dar neregulat al pașilor poate induce anxietate, deoarece creierul încearcă să identifice dacă sunetul este prieten sau inamic.

Efect asupra creierului: Pașii declanșează o vigilență sporită și o dorință imediată de a localiza sursa. Când sursa sunetului este ambiguă, centrii de anxietate ai creierului se activează, creând un sentiment de groază.

12.Voci distorsionate

Vocile distorsionate, fie prin tehnologie, fie prin mijloace nenaturale, au un efect deosebit de tulburător asupra oamenilor. Acest lucru se datorează faptului că creierul este reglat să înțeleagă tiparele de vorbire umană, iar atunci când aceste tipare sunt modificate sau perturbate, devine confuz și tulburător.

Efect asupra creierului: Vocile distorsionate creează o disonanță cognitivă care face dificil pentru creier să proceseze sunetul ca uman. Această confuzie declanșează un sentiment de neliniște, deoarece creierul percepe vocea alterată ca fiind nefirească sau amenințătoare.

13. Lanțuri clinchete sau sunete metalice

Sunetul clinchetării lanțurilor sau trăgând metalul este adesea asociat cu închisoarea sau închisoarea, ceea ce invocă un sentiment profund de frică. Aceste sunete sunt adesea lente, metodice și grele, întărind asocierea lor cu lupta sau pericolul.

Efect asupra creierului: clinchetele metalice sau sunetele de tragere activează rețelele de asociere ale creierului, legând sunetul cu imagini de prindere sau pericol. Acest lucru este întărit de reprezentările culturale ale lanțurilor ca simboluri ale închisorii.

14. Zgomot static (zgomot alb)

Deși zgomotul alb poate fi calmant în doze mici, expunerea prelungită la sunete statice sau șuierate, cum ar fi cele de la radiouri sau televizoare neacordate, poate evoca anxietate sau disconfort. Aleatoriile și lipsa modelului îl fac neliniștitor pentru creier.

Efect asupra creierului: Zgomotul static nu are ritm sau predictibilitate, ceea ce împiedică creierul să se relaxeze. Acest sunet poate crea oboseală mentală pe măsură ce creierul încearcă să dea sens zgomotului, provocând anxietate în timp.

15. Sunete de bătăi ale inimii

Sunetul bătăilor inimii, mai ales dacă este amplificat sau neregulat, poate deveni din ce în ce mai ciudat atunci când este auzit în afara contextului. Acest sunet imită ritmul intern al corpului, dar, atunci când este amplificat sau izolat, poate crea o reamintire tulburătoare a vulnerabilității noastre.

Efect asupra creierului: Auzirea unei bătăi neregulate sau amplificate ale inimii poate activa centrii de anxietate ai creierului. Suntem subconștient acordați la ritmul obișnuit al propriei noastre inimi, așa că atunci când acel ritm este modificat sau accentuat, declanșează sentimente de panică sau disconfort.

Resurse suplimentare de lectură:

• Braund, Martin, The Soundscape: Our Sonic Environment and Tuning of the World, 1993.

• Levitin, Daniel J., This Is Your Brain on Music: The Science of a Human Obsession, Penguin Books, 2006.

• Kumar, S., Bazele neuronale ale stimulilor auditivi aversivi, Oxford University Press, 2021.

• Schafer, R. Murray, The Tuning of the World, University of Pennsylvania Press, 1977.